joi, 14 decembrie 2017

ILUZIA PARTENERIATULUI PERFECT




OK, gata! M-am săturat de lamentări ieftine, chiar gratuite!

Peste tot unde mă uit, dau de materiale, citate, fragmente, paragrafe, păreri, ofuri, cugetări profunde din puțul gândirii, și alte forme de exprimări, toate având același subiect: singurătatea căutătorului de partener(ă) perfect(ă)!

Internetul este inundat de atât de multe eseuri lacrimogene pe această temă încât ești înclinat să crezi că perfecțiunea parteneriatului de cuplu este doar o noțiune teoretică, inventată de cei care umblă cu capetele în primele straturi de nori: poeți, scriitori, pictori, sculptori, și alți artiști. 

Toată lumea discută, știe la nivel teoretic, dar, din câte se pare, practica distruge norișorii pe care se dorește plutirea.

Mie îmi ajunge! Sunt sătulă de jeluiala asta și m-am hotărât să pun întrebări. Că așa sunt eu, curioasă.

Deci...zi-mi și mie ce vrei să spui când vorbești despre „relația perfectă”?
Ce înseamnă, în primul rând, „perfect” pentru tine? Definește-mi. 
Și ce înseamnă „partener(ă) perfect(ă)”, tot pentru știința ta, că doar despre tine e vorba în frază, nu?

Zi-mi, mai întâi, cât de perfect(ă) ești tu. 
Explică-mi, pe larg și pe scurt, care sunt caracteristicile, abilitățile, calitățile, care fac din tine partenerul/partenera perfect(ă) la care visează întreaga planetă?
Povestește-mi despre tot ceea ce te face pe tine dezirabil(ă), plăcut(ă) și perfect(ă) ca suflet pereche al cuiva.

Măcar știi să-ți faci portretul obiectiv pe o jumătate de pagină A4?
Atenție!!!... am zis „obiectiv”; și real, mai adaug. 
Adică, așa cum ești tu acum. Și nu cum ai vrea să te vadă lumea sau cum visezi cu ochii deschiși să fii văzut(ă) în timp ce constați inteligent că „toți bărbații e porci!”, sau extraordinarul „ în afară de mama, toate femeile e curve!”



Deci... în mod real, cum ești?
Descrie-ți perfecțiunea ta de acum. Ce te face pe tine, atoateștiutorule, partenerul(a) ideal(ă)?
Ai scris? Bun! Deci toate alea te fac idealul unei întregi planete, nu?
Cum, nu? Păi, nu tu ai spus că vrei perfecțiunea? Sau sunt mai multe forme de perfecțiune? Fiecare o are pe a lui, zici? Îhî, fascinant!

Și atunci repetă-mi, te rog, pentru capul meu greu, de ce cei/cele pe care i-ai/le-ai întâlnit până acum nu au fost perfecți(e)? Ți-a lipsit temporar creierul? Era în vacanță? Neuronii erau în revizie tehnică?

Doamnă dragă, nu l-ai văzut din prima că-i neam prost, că-i libidinos, că se uită după fuste, că e zgârcit, și alte cele? Nu? Dar unde îți era privirea? În viitor, imaginându-ți cum îl vei schimba? Sau punându-ți prenumele lângă numele lui de familie să vezi dacă se potrivește?

Domnule drag, tu nu ai văzut de la început cum arată, cum se îmbracă și se comportă, sau că nu-i în stare să scoată pe gură decât 50 de cuvinte aranjate aleatoriu în propoziții scurte, că fraze...e prea mult?!

Chiar nimeni nu a văzut nimic din prima? Sau te-ai gândit să-ți activezi superputerea de a schimba instant orice om în idealul creierului capului tău perfect odihnit, nu? Oh, da!

Bun! Să zicem că n-ai știut din prima, nu te-a învățat nimeni și ai avut noțiuni teoretice despre cuantica parteneriatului din telenovele, romanele Sandrei Brown sau filmele de la cinema.
Dar, a treia, a cincea sau a șaptesprezecea oară unde ți-a fost capul?
De ce insiști să găsești aceeași tipologie de partener(ă) care te-a făcut, deja, să suferi?
De ce insiști să-ți cauți partener(ă) după chipul și asemănarea părintelui de sex opus?

Cât de perfect ești tu acum? Șușotește-mi, te rog, la ureche.


Să recapitulăm: habar nu ai ce te face pe tine partener(ă) perfect(ă); habar nu ai cum ar trebui să fie partenerul(a) ideal(ă); dai cu oiștea-n gard într-o veselie, și în loc să stai pe curul tău și să vezi ce dracu' o fi în capul tău, te apuci să te lamentezi peste tot că sufletul tău pereche nu există?

Fascinant! Și pe ce criterii, mă rog, ai tras aceste concluzii? Pe aceleași cu care îți alegi partenerul(a)?
Uimitor! Pot să te ating, să văd dacă ești aievea?

Hai, zi-mi, de ce după fiecare relație eșuată te grăbești să te arunci cu capul înainte în brațele primului/primei venit(e) cu același entuziasm și aceeași absență a gândirii? 
În loc să stai un pic în singurătate, să recapitulezi, să evaluezi, să tragi concluzii ce a fost bine, ce a fost rău, ce-ți folosește și ce trebuie să eviți pe viitor.
Din prea multă perfecțiune a ta, nu?

Și, spune-mi, te rog, de ce singurătatea e un așa mare blestem?
Pentru că nu ai pe cine să cicălești, să controlezi și să condiționezi din prea multă iubire? Că nu ai cui să-i spui „iubi, te iubesc, dar...dacă nu faci așa cum vreau...mă mai gândesc...”
Pentru că îți dă posibilitatea de a te cunoaște pe tine, realele tale calități, de a vedea ce și cât poți cu adevărat și nu ce și cât îți dictează „iubirea” ridicată la rang de partener(ă) de lângă tine?
Pentru că îți dă timp să te înțelegi, să tragi concluzii, să te readuni și, cu forțe noi și mult realism, să iei în piept provocările viitoare?
De fapt, acestea sunt subtilitățile singurătății, și nu vreo pedeapsă a unei divinități căreia i s-a pus pata pe tine.

Nimeni nu are nimic cu tine în afară de...tine!

Iar evidența este chiar în fața nasului tău.

Fiecare om pe care viața ți-l aduce în cale reprezintă oglinda ta. 
Tot ce nu-ți place la acea persoană este nerezolvat la tine.



Căutarea partenerului/partenerei perfect(e) se traduce, de fapt, prin căutarea de sine însuți/însăți. 
Tu te cauți pe tine în fiecare persoană cu care viața te intersectează, și tot ce nu-ți place la tine încerci să schimbi la celălalt. Așa e mai ușor și mai puțin traumatizant pentru naturelul orgoliului tău!

Nu există relație perfectă până nu te vei căuta, mai întâi, pe tine, te vei fi găsit și vei constata evidența din fața nasului tău: ești PERFECT(Ă)!!!
Întotdeauna ai fost, dar nu ți-ai dat seama.

Și abia când vei ajunge aici, Universul îți va scoate în cale persoana cu care rezonezi în această stare de conștiință. Nici mai repede, nici mai târziu.
Când va fi asta? De tine depinde!

Și dacă te minți zicându-ți că stai din milă alături de cineva până ce îți vei întâlni sufletul complementar, te anunț oficial că te înșeli amarnic. Știi de ce? Pentru că, din punct de vedere energetic, tu ești deja ocupat(ă), iar perechea în așteptare nu te va deranja. Plus că, dacă tot stai cu partenerul(a) nepotrivit(ă), vibrația ta a rămas la nivelul compatibil cu cel/cea cu care ești acum. Și s-ar putea ca perechea ideală să fie la un nivel diferit de vibrație energetică și, deci, nu aveți cum să vă întâlniți.

Iar acum, finalul apoteotic: 
NU EXISTĂ RELAȚIE PERFECTĂ CU ALȚII! 
NU EXISTĂ PARTENER(Ă) PERFECT(Ă)! 
EXIȘTI DOAR TU CARE EȘTI PERFECT(Ă)! 
Dar nu îți dai seama, și din această cauză te cauți peste tot, însoțindu-te cu imagini nepotrivite ale tale.

Căutarea relației perfecte este, de fapt, căutarea ta. 
Abia când realizezi că tu exiști și că ești perfect(ă) așa cum ești, te vei găsi sub forma partenerului/ partenerei optim(e).

Iar când te găsești, ce rost mai au lamentările lacrimogene de pe internet?

Caută-te. Găsește-te. Ești perfect(ă). Atât.

Q.E.D

Binețe, dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar 
Arad, 08 iulie 2015

marți, 12 decembrie 2017

BANII: PREȚ sau VALOARE PROPRIE?



BANII reprezintă, pentru tine, PREȚUL vieții sau VALOAREA ei?

Când reflectă VALOAREA ta, BANII vin spre tine fără probleme, creând ABUNDENȚA.

Când îți reflectă PREȚUL, banii se îndepărtează de tine, creând PAGUBĂ, IROSIRE.

Banii sunt o formă de energie cu vibrația pe care i-o transmiți.

Pot fi „ochiul dracului” dacă vrei ceva cu ORICE PREȚ, sau pot fi ochiul lui Dumnezeu dacă îți onorezi VALOAREA.

Lipsa de VALOARE proprie are cel mai greu de plătit PREȚ: VIAȚA

Crede în tine, OMULE, în VALOAREA ta, și nu-ți pune PREȚ, nu te vinde!

Binețe, OM înțelept!




dr. Edith Kadar 
Arad, 12 decembrie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SCUZE ÎN LOCUL TRĂIRII





Pentru unii oameni, scuzele pentru fiecare moment al existenței lor a ajuns un fel de... „sport” de performanță, preferat acțiunii de trăire a vieții.

E mai simplu și mai ușor să refuzi să vezi evidența din viața ta decât să o înfrunți, să o rezolvi.
Mai bine joci rolul de orb pentru că acesta îți asigură, la nevoie, un set întreg de scuze, gen: „vai, dar nu mi-am dat  seama; nu am știut; nu am putut concepe; nici nu m-am gândit că...”

Încetează! Te minți doar pe tine însuți!

Când ceva nu este în regulă în și cu viața ta, instinctul te avertizează, îți trimite mesaje, îți subliniază rătăcirea. Dar, de cele mai multe ori, alegi să le ignori, să nu vezi evidența, să nu schimbi macazul, să amâni să iei măsuri.
E mai comod să nu faci nimic și să te plângi; cei din jur te vor compătimi, iar tu devii victima perfectă ce se „scaldă” în capitalul de simpatie al apropiaților.

Asta este tot ce îți dorești de la viața ta?
Să fii compătimit(ă)?
Să repeți la nesfârșit „și ce să fac?”.
Sau „puternicul” „asta mi-e crucea, așa vrea Dumnezeu!”.
Acesta e Dumnezeul în care crezi, în care te încrezi, căruia i te încredințezi zilnic?

Îți dai seama cât de mult ți-ai îngustat orizontul vieții, refuzând să vezi și altceva decât a te complace în compătimire?

Nu pot și nu vreau să te conving că scuzele îți irosesc energia pe care ai putea-o folosi la lucruri constructive. Dacă vrei să-ți irosești viața, e treaba ta!

Nu te scuza pentru ce nu ai făcut sau ai fi putut face; bucură-te pentru tot ceea ce faci pentru că acesta este verbul, e acțiunea vieții!

Binețe cititorule!


Și, dacă tot îți cauți scuze în loc de soluții, fă-ți timp pentru aprox. 2 minute să asculți și să sesizezi frumusețea. Nu uita, nu poți observa și savura decât ceea ce există deja în interiorul tău. Altfel vei considera clipul o pierdere de timp.

 dr. Edith Kadar
Arad, 12 decembrie 2015


*    *    *    *    *    *    *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 8 decembrie 2017

OBSERVAREA ALTORA, MOTIV DE NEOBSERVARE A TA




Ai observat cât de ușor este să îți pierzi vremea observându-i pe alții?

Dar ai văzut cât la sută din timp, din timpul tău, din viața ta, nu faci altceva decât să sesizezi, să apreciezi, să compari, să comentezi despre alții, în timp ce susții sus și tare că pentru tine nu îți mai rămâne nicio secundă liberă?

Crezi că dacă observi cu sârg  cum sunt cei din jurul tău, dacă îți faci și emiți tot felul de păreri în acest sens și dacă încerci să corectezi cu forța ce vezi în exterior, viața ta va deveni, brusc, mai bună, mai împlinită?

Observarea celorlalți, a altora în afară de tine, a devenit un fel de „sport” național care, nu numai că umple golurile pe care le lași în viața ta, dar îți poate crea iluzia că ai avea un spirit înalt de observație și că ai fi un psiholog extraordinar, mai bun decât orice profesionist în domeniu.

Așa, și?
Cu ce te ajută, pe tine, personal, datul cu părerea despre alții?
Îți face ordine în agitația ta zilnică? 
Îți aduce liniștea în gălăgia minții tale? 
Instaurează pentru totdeauna pacea în sufletul tău? 
Netezește pliurile pe care alții le-au șifonat în viața ta, cu permisiunea ta?
Găsești răspunsurile la întrebările vitale gen „cine ești și ce cauți în propria-ți viață?”

Nu, doar te ține ocupat(ă) să nu îți vezi sordidul și ternul pe care l-ai acceptat de bună voie în viața ta.
Cum? Neavând nicio reacție la propria-ți viață, ci doar la observarea vieții altora, a celor străini ție.

Dacă mai ai timp să observi, să comentezi, să compari viața celor străini ție, înseamnă ori că ți-ai rezolvat toate problemele, și atunci nu văd de ce nu te-ai bucura de liniștea obținută, fie habar nu ai ce să faci cu ițele vieții tale sau, în cel mai rău caz, habar nu ai că a te ocupa de tine e treaba ta primordială în această viață.

De ce faci un lucru care nu te ajută la nimic? Explică-mi, te rog! Cu ce te alegi, în afară de o satisfacție răutăcioasă de moment, dată de bucuria că nici altora nu le merge bine? Așa, și?
Otrava generează otravă, iar aceasta se va revărsa din plin asupra propriei tale trăiri.

Cum îți așterni așa vei dormi, spune o vorbă. 
Chiar vrei să dormi înconjurat(ă) de „demonii” pe care îi creezi vorbind despre alții?
Nici acum nu ai înțeles că, de fapt, ceilalți sunt oglinzile tale și că râzând și comentând despre ei, râzi și comentezi despre tine?
Doar mă întrebam. 
Sunt convinsă că tu le știi pe toate mai bine ca mine! De aceea, viața ta este atât de perfectă și satisfăcătoare!

Binețe, dragă cititorule!

 dr. Edith Kadar
Arad, 08 decembrie, 2015



 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/12/observarea-altora-motiv-de-neobservare.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

miercuri, 6 decembrie 2017

DUMNEZEU, DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA OMULUI




Se spune că oamenii sunt experți în fotbal, politică și femei. Și în Dumnezeu, aș mai adăuga eu.
Oamenii știu prea bine ce vrea Dumnezeu, ce îi place și ce nu, ce îl supără și ce îi apasă butonul de „bătaie de dumnezeu”.
Chiar și acest material va determina atotcunoscătorii în domeniu să ia atitudine, fără să aibă curiozitatea să citească textul în întregime.

Dumnezeu este IUBIRE, ARMONIE și SĂNĂTATE pe toate planurile. 
Adică, un om care se află în ARMONIE cu IUBIREA, îl manifestă pe Dumnezeu și este, deci, plin de SĂNĂTATE. Cum stai la acest capitol?

Binețe, dragă OM!

Te invit să povestim cu sinceritate despre un subiect sensibil pentru ego-ul uman: divinitatea creată de noi, pentru noi. Te rog doar să ai răbdare să citești textul, și să nu te erijezi în purtătorul de cuvinte al lui Dumnezeu. Cei care vor au deja legătură directă cu El.



Atunci când vorbim despre Dumnezeu, când spunem că El vrea așa, sau nu îi place ceva la noi, ne spunem, de fapt, părerea noastră despre cum credem că ar face sau ce credem că ar spune El.
În fond, toate învățămintele Lui  sunt transmise prin intermediari - oamenii - care, la rândul lor, transmit propria lor versiune despre ce au înțeles.

Gândește-te: tu când spui „Dumnezeu se va supăra pe mine dacă..., sau mă va pedepsi...”, de unde știi acest lucru? Ți-a zis-o însuși Dumnezeu? Nu. Ai aflat din scripturi sau ai auzit de la alții. Tot oameni.

Iar când spunem mai departe învățăturile auzite, menite să impună mai degrabă frică și supunere decât un respect plin de smerenie, cum îl „zugrăvim” pe Dumnezeu? Exact așa cum ne dictează mintea noastră: o divinitate iute de mânie și grabnic răzbunătoare pe păcatele și naivitatea umană.

Dar, cine ne-a spus ce anume este un „păcat”, și ce face ca un anumit gest sau gând sau comportament să fie un „păcat”? Tot oamenii care s-au substituit lui Dumnezeu.

Practic, nouă, oamenilor ne este teamă de un dumnezeu teoretic, ipotetic, deși cu toții știm că Dumnezeu e IUBIRE.
(Da, știu, îmi vei lăsa comentarii siropoase despre iubirea dumnezeiască, deși viața ta personală e orice altceva decât armonie divină.)

Deci, cu alte cuvinte, credem și proslăvim un dumnezeu creat de noi după chipul și asemănarea oamenilor!
De ce? Deoarece îi împrumutăm trăsături umane: mânie, supărare, pedeapsă; lucruri ce contravin IUBIRII.

Atât timp cât suntem dispuși să credem că Dumnezeu ne acceptă doar cu batic, sau în fustă, sau într-o altă formă, am „creat” o divinitate plină de condiționări și de limitări. Adică așa cum suntem noi.

DUMNEZEU e IUBIREA pură, fără de condiții!

Cum poți să crezi că El iubește mai mult oamenii cu o anumită religie, cu un anumit stil de viață, sau o anumită culoare a pielii? Simplu. Pentru că așa ai fost învățat să faci și tu, ascultând niște reguli și percepte transmise de alți oameni care au folosit cuvântul magic: DUMNEZEU. Iar atunci când îl auzi, e suficient pentru tine.

Crede și nu cerceta, se spune.
Dar cine spune asta? Dumnezeu? Nu. Oamenii spun că El a zis!

Și astfel, oamenii creează din ignoranță, frici, frustrări, orgoliu, o divinitate animată de aceleași emoții. După chipul și asemănarea oamenilor.

Dar, toate trăirile și emoțiile negative cu care este înzestrat dumnezeul oamenilor nu pot proveni din iubire.
Pacea, armonia, toleranța, smerenia, bucuria, necondiționarea, sunt câteva dintre atributele iubirii adevărate, adică a IUBIRII.

Emoțiile negative enumerate mai sus provin din frică și ignoranță, iar acestea pavează cel mai bine drumul către iad.

Și atunci, ce legătură are Dumnezeu cu emoțiile negative, grosiere? Niciuna. Acela e Satan, e iadul, pe care îl alimentăm cu frica noastră permanentă de un păcat imaginar.

Dumnezeul în care cred oamenii este Satan înzestrat cu atribute divine, și ridicat la rang de divinitate.

DUMNEZEU ESTE IUBIREA NECONDIȚIONATĂ CARE SE REVARSĂ ÎN PERMANENȚĂ ȘI DESPRE CARE NU E NEVOIE SĂ SE SCRIE BIBLIOTECI ÎNTREGI DE TEORII.

El te animă. Nu te condiționează. Te menține sănătos la toate nivelurile.

Știai asta? Toți știu asta?
Și cât de sănătos ești?

Teoria e fantastică, dar practica ne omoară. La propriu. Prin ignoranța pe care o acceptăm și îi dăm denumire de divinitate.

Trezește-te, OM!

Namaste!



dr. Edith Kadar 
Arad, 06 decembrie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

Numele NICOLAE - semnificație și menire



Binețe, dragă cititorule!

Primul pas în a te cunoaște pe tine și a afla care este rolul tău în această viață este să știi care este semnificația  numelui pe care l-ai primit la naștere.

Astăzi vom vorbi despre NICOLAE.

Indiferent dacă te numești Nicolae, Nicoleta, Nicu, sau derivate de-ale lui, sau dacă cunoști persoane botezate astfel, știi care este semnificația acestui nume?

Nu uita să pornești și muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea gândurilor și a rândurilor.



Numele NICOLAE derivă de la grecescul NIKOLAOS, și înseamnă „victoria omului”.

Persoana care primește acest nume, sau un derivat de-al lui, este menită să fie un exemplu de tenacitate, perseverență, hotărâre și dârzenie în fața încercărilor vieții. 

Dincolo de evidența semnificației, „victoria omului” nu se referă la câștigarea vreunei bătălii cu un alt semen. Aceasta ar fi semnificația numelui pentru aceia care sunt preocupați să demonstreze că sunt mai buni ca alții; ceea ce reprezintă o luptă a ego-ului, în care se războiesc orgoliul, mândria și vanitatea.

A obține victoria asupra altcuiva, a putea să te mândrești cu superioritatea ta aparentă, nu poate decât să hrănească nivelul inferior al conștiinței umane: fizicul și emoționalul.

Sfântul Nicolae a fost un om cu un caracter extraordinar, ce a apărat drepturile oamenilor, a ocrotit copiii și marinarii. A ajuns episcop ortodox, și a participat la renumitul Conciliu din Niceea, din anul 325, când s-au trasat clar liniile directoare ale religiei. 
Cu acea ocazie, Arie, un preot creștin din Alexandria, a susținut că Iisus a fost doar un om cu puteri supranaturale, nu fiu al lui Dumnezeu, cum a susținut Sf. Nicolae. Se spune că acesta din urmă a fost atât de hotărât în a apăra divinitatea lui Iisus, încât l-a pălmuit pe Arie în plin sinod. De aici se trage simbolistica nuielușei care se face cadou în ziua de 6 decembrie celor care au uitat de credință, de dumnezeire, și își arogă puteri ce nu au vreo legătură cu sursa divină.

Datorită faptelor sale, sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul celor slabi, al celor nedreptățiți, al copiilor.

Cei care primesc la naștere numele NICOLAE, sau vreun derivat, au menirea de a rămâne în lumina adevărului divin, și de a fi o voce ce se ridică împotriva nedreptății.

Desigur, prea puțini dintre cei ce își sărbătoresc onomastica în ziua de 6 decembrie țin cont de semnificația și de vibrația pe care o aduce acest nume în viața lor. Cu cât un Nicolae este mai departe de menirea lui, cu atât bolile sale sunt mai multe și mai grave, pentru a i se atrage atenția că se află departe de drumul său.

În mod simbolic, NICOLAE semnifică lupta omului cu el însuși, cu slăbiciunile, mândria și orgoliul, pentru a ajunge să le conștientizeze, să le corecteze (nuiaua simbolică), pentru a curăți tot ce poate împiedica manifestarea luminii divine pe care fiecare le poate manifesta în pașii prin viață (darurile puse în cizmulițe).

Dragă NICOLAE, NICOLETA, NICU, NICO, NICULINA, MIKLOS, MIKI, NICOLA, COLIN, etc., îți urez să ai înțelepciunea de a discerne dreptatea de nedreptate, forța de a alege adevărul, și grația de a manifesta lumina lui Dumnezeu în fiecare moment al vieții, pentru a-i călăuzi pe cei nedreptățiți. 

LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ, dragă NICOLAE!



dr. Edith Kadar 
Arad, 06 decembrie, 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

sâmbătă, 2 decembrie 2017

TONUL SUFLETULUI TĂU DĂ „MUZICA” TEXTELOR CITITE ȘI VIEȚII TALE

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Tonul materialelor citite este dat de tine.

Atunci când te apuci să citești ceva, indiferent dacă e un simplu mesaj, un text sau o carte, o faci cu propria ta voce interioară, cu propriul tău ton generat de starea sufletească în care te afli în acel moment.

Dacă ești fericit, bucuros, optimist, binedispus, calm, echilibrat, încrezător în tine, orice cuvânt auzit sau citit va fi pozitiv, chiar dacă citești o înjurătură.

Dacă, din contră, ești furios, frustrat, nervos, înfricoșat, încrâncenat, scârbit, plictisit, tonul împrumutat va fi la fel, chiar dacă cel/cea care a scris a vrut să transmită un mesaj pozitiv.

Atunci când nu realizezi aceste lucruri, riști să proiectezi pe celălalt propriile tale stări, să nu înțelegi ce vrea să spună pe motiv de interpretare eronată, iar comunicarea să se blocheze sau să degenereze în dispută.

Nu uita că tonul cuvintelor citite e al tău; în fond, sunt fraze scrise, nu auzi vocea autorului.
Dacă ții cont de asta, poți să te cunoști și să eviți conflicte. Dacă nu, toți ceilalți îți vor părea inamici, comunicarea se va transforma într-un război al orgoliilor, iar tu te vei izola, considerând că ești neînțeles.

Nu poți să cunoști un om și să-l judeci după o frază, text, mesaj scris.
Interpretările sunt „scurtătura” cunoașterii adevărate, și spun multe despre cel care le face.

Tonul face muzica, se zice. 
Fă-ți sufletul să aibă tonul unei muzici pline de înțelepciune!

Binețe, dragă cititorule!





 dr. Edith Kadar 
Arad, 10 noiembrie 2015

*     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.